Trăia odată un bărbat bogat şi credincios. El avea o grădină mare, plină de copaci al căror rod era întotdeauna unul deosebit, fructele atârnând de ramurile acestora. Atunci când sosea timpul de cules, acest bărbat obişnuia să împartă o parte din roade celor săraci, care se adunau la poarta grădinii pentru a primi ceea ce erau obişuiţi. Lui Allah Preaînaltul îi plăceau faptele acestui om şi, de aceea, grădina sa era una dintre cele mai bogate din zonă, căci cu adevărat, Allah oferă recompensă robilor Săi dreptcredincioşi atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi.
Proprietarul acestei grădini avea mai mulţi fii, care nu erau la fel de credincios ca şi tatăl lor. De aceea, la moartea acestuia ei s-au sfătuit şi au ajuns la concluzia că tatăl lor nu a fost foarte înţelept, deoarece el nu ştia cât de greu se câştigă traiul în aceste zile. Lor nu le plăcea că tatăl lor obişnuia să ofere o parte din fructele lor celor săraci, deoarece simţeau că toată munca lor şi eforturile depuse sunt în zadar atunci când îşi împart propria muncă cu cei săraci. De aceea, au făcut un plan prin care să păstreze roadele doar pentru ei.
Însă, unul dintre fii era îngrijorat de un lucru; ce vor spune oamenii atunci când timpul va sosi, iar ei se vor aduna la porţile grădinii pentru a primi fructele cu care erau obişnuiţi şi acest lucru nu se va întâmpla? Ei se temeau de ceea ce oamenii vor spune, de prestigiul pe care îl vor pierde în faţa celor din jurul său, însă nu le păsa deloc de ceea ce Allah subhanahu wa ta'ala va spune. Unul dintre ei a sugerat să adune toate fructele pe timpul nopţii şi să cureţe totul până la răsăritul Soarelui, pentru ca oamenii să nu mai aibă pretenţia de a primi ceva. Cu toţii au fost de acord cu acest plan. Apoi, toţi fraţii au mers la somn devreme, pentru a reuşi să culeagă fructele în timpul nopţii. Însă, Allah, Care este cu Putere peste toate, a auzit planul lor şi a făcut ca în acea noapte un incendiu să se coboare peste grădina lor, arzând totul în jur.
Când s-au trezit în miezul nopţii şi au ajuns la grădină şi au găsit totul transformat în cenuşă, au crezut că au greşit drumul. De aceea, au căutat din nou grădina, însă au găsit acelaşi lucru. Atunci au înţeles că ei au fost în mare rătăcire şi că au greşit când au dorit să se bucure doar ei de bogăţia pe care Allah subhanahu wa ta'ala le-a trimis-o.
MORALA
Întotdeauna trebuie să fim generoşi şi blânzi cu cei mai puţin norocoşi decât noi, cu cei care au mai puţin decât noi avem, deoarece tot ceea ce avem este un cadou şi o binecuvântare de la Allah Preaînaltul. Nu trebuie să uităm că sunt persoane care nu au ce mânca, nu au mijloacele necesare pentru a îşi duce traiul şi, prin urmare, să oferim din ceea ce avem. Ar trebui să fim mai generoşi şi să împărţim din bogăţia noastră celor care au primit mai puţin decât am avut noi, pentru că atunci când dăruim tot, cu inimă pură şi sinceră, şi răsplata este pe măsură. Allah Cel Glorios spune în Coranul cel Nobil:
"Cel care face o bună mijlocire [într-o chestiune], va avea şi el o parte din ea, iar cel care face o rea mijlocire, asemenea va avea parte din răspunderea [pentru ea], căci Allah este cu putere peste toate [Al-Muqit]." (Surat An-Nisa', 4:85)
De asemenea, Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:
"Cel care este alături de fratele său musulman pentru ca nevoile sale să se rezolve, Allah îl va face să stea ferm în Ziua Judecății, în timp ce picioarele altora vor aluneca." (Tabarani şi Albani)
~ Fie ca Allah subhanahu wa ta`ala să ne ţină mereu inimile pure şi drepte, astfel încât să vedem nevoile fraţilor şi surorilor noastre şi să le putem oferi din ceea ce avem! Amin Ya Rabb! ~
